Acest volum este un mic copăcel ce a înflorit în adâncurile finite… într-un suflet de copil care din toate puterile cerşeta suprafaţa pământului, sperând că va găsi cândva în ceaţa zilelor cu numele "Nihil" , o ruptură de lumină, plămădită cu nectarul dragostei… Un trunchi de om, închegat ca din granit, o inimă flăcăroasă, iute şi topitoare, un orb nepriceput, o tânără umbră, deja împăcată cu legele morţii, un boţ de lut cu ochi de copil, o frunză primăverească ce-şi topea lumânarea existenţei în răzleţea drumurilor bătrâni, fiind dusă pe aripile vântului în prăpastiile veşnicii căutări…în şuvoiul artificialităţii spirituale. Şi a întuit copilul: chiar dacă nu găseşti aceea ce mult timp cauţi, atunci rămâne doar praful efortului depus, şi acest praf a fost numit "cuvânt". O putere ce se lăfăieşte în prosoapele inimii. Şi-a dat seama copilul că cuvântul, orice cuvânt nu e nimic decât o rană a tăcerii.

***

Mi-a rămas…

Mi-a rămas o viaţă să trăiesc

Mi-a rămas un vis să văd

O durere a rămas ce mă frământă…

Câte-o dată vreau să zăbovesc

Clipa când răsună harpa inimii

Niciodată n-aş dori eu să opresc

Însuflarea-n cer a liniei

Care-a fost pictată cu o pană

Muiată în aurul Luceafărului.

***

Din timp în timp…

Din viaţă-n – moarte

Eu mă închin

La miez de noapte

Lui Dumnezeu

Cu a mele şoapte

Pe care el…

Le-aude poate

Şi le acumulează-n fapte.

***

Pastile…pastile…

Şi gânduri ostile..

Dureri cа moşie

Pentru măduva ta..

***

zic timp, te rog, mai stai lângă mine

Că te simt mereu fugind şi nu e bine

Mai vreau să zic câte ceva celor care

după atâtea lovituri au rămas în picioare.

***

Să scrii poezii

E precum să faci

Dulceaţă din trandafiri…

***

Prea târziu la libertate

Prea devreme pentru acte

Societate..

Bănci şi rate..

Şi familii destrâmate.

***

… Şi …alte drumuri ş-încercări

Credeam că n-am de ales

Ştiam că am doar o şansă…

Asta-i tot ce-am înţeles.

Puţin refuz ce-l primesc

Atunci când decide soarta

Se urcă toţi în tren

Dar destinaţia e alta…

***

Înainte de viaţă..

Sau poate şi moarte..

Nu contează

În ce mărime şi sens

Eu îţi spun

Aidoma unui frate..

Te iubesc, existenţă, te iubesc…

Chiar şi nu-s aşa cifre

Şi litere..

Să emane determinaţii corecte

Cea mai mare a mea demitere..

A fost de-a sănătăţii aspecte..

***

Plutesc corabii de nori

În marea domniei celeste

Tresar pe suflet fiori

Şi frigul mă mânâncă la coaste…

***

Ascultă, Mary..

Iată mâina mea..

Iată ochii cu focul nestingător.

Iată inima ce bate c-o melodie grea..

Iată sufletul meu alinător.

Poţi lua…

Poţi fura

Ce doreşti..

Ce îţi place

Doar…în ziua când va ploua..

Eu te rog:

Nu te duce!..

Fiindcă stelele n-o să sclipească în geam.

Fiindcă vântul va bate în stecla cororată..

Eu te rog: nu te duce..

Asta-i tot ce am..

Un trup, un fantom şi pe umeri o cruce.

Eu rămân între patru pereţi

Şi mi-i greu.

Căci din fiecare sunt abandonat cu